Zilele trecute, pe o câmpie dată brusc în clocot vegetal, am trăit o revelaţie amară: revelaţia îl privea pe Dumnezeu, amărăciunea venea de la faptul că l-am crezut pe Atotputernic înzestrat cu o imaginaţie copleşitoare, chiar infinită, iar ceea ce vedeam observând cerul, dovedea că nu e!

Eram la semănat de primăvară, căutând soluţii nimerite pentru solul meu păcătos, cu umiditate în exces. În prima parte a zilei cerul – pe care-l vizualizez ori de câte ori simt nevoia unei complicităţi divine – era calm, liniştit, cu nori nimbus aruncaţi pictural pe tot firmamentul. Dar în jurul orei zece, deasupra capului meu începu brusc o vânzoleală incredibilă, de păsăret care părea a se da în stambă: cârâieli, fâsâieli, clănţăneli, ciripeli, fâlfâieli, ciufuleli, cotcodăceli, zbenguieli!

După vacarmul din cer, am presupus că acolo sus, se petrec lucruri serioase şi importante: fie păsările se luptă pentru o recoltă cât mai consistentă de gărgăuni, fie se bat cu păsăret de altă seminţie pentru reconfigurarea spaţiului lor vital, fie îşi învaţă puietul să vâneze, pentru a-şi căpăta autonomie existenţială, fie se luptă pentru împărţeala cât mai echitabilă a hranei! Într-un cuvât, sus, deasupra capului meu, în cer, bănuiam o treabă serioasă. Ba chiar m-am amuzat, încercând o asemănare cu politicienii noştri, zicându-mi : “Câtă diferenţă”! Dar timpul trecea iar păsăretul, îl loc să ajungă mai iute la acea stare de acalmie, atât de necesară trăirii unei bucurii individuale, pentru rodul opintelilor comune, dădea semn că, din contră, ele se-ncing mai tare!

Atunci mi-am luat pauză câteva secunde, m-am uitat pe cer şi, după o scurtă analiză asupra a ceea ce vedeam, am rămas crucit: păsăretul ăla dat în draci, dădea din coadă, din aripi, tremura din tot corpul, se zvârcolea, cârâia dar, de fapt, nu făcea nimic! “Doamne, mi-am zis, câtă asemănare cu politicienii noştri”!

Şi brusc, revelaţia amară : iată-l pe însuşi Dumnezeu, ajuns în pană de imaginaţie! A creat pe politicianul român, după asemănarea şi manifestarea păsăretului în chestiune!

Ce nume poartă această specială şi măiastră pasăre? Păi, o capodoperă onomastică: f**e- vânt!  Ca şi pe politicienii noştri!

Vasile Datcu