Sesiunea plenară a Parlamentului European, care a debutat ieri la Strasbourg, găzduieşte dezbaterea asupra reformei Politicii Agricole Comune, prilej cu care parlamentarii europeni discută şi votează mandatul de negociere al PE asupra pachetului de reformă a PAC, propus de Comisia Europeană. În debutul dezbaterilor, Dacian Cioloş, Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a enunţat şase puncte cheie pentru o reformă consistentă a PAC.

„1. Problema echităţii va fi un subiect major în faza finală a discuţiilor. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră s-au pronunţat deja cu tărie în favoarea plafonării sau a reechilibrării subvenţiilor între statele membre. Noţiunile de agricultor activ, degresivitate, convergenţă internă sunt esenţiale pentru o mai bună ţintire, pentru direcţionarea mai eficientă a cheltuielilor publice. Din acest punct de vedere susţin ideea unui obiectiv minim absolut de convergenţă internă, asemănător cu ce s-a realizat pentru convergenţa externă.  Convergenţa, echilibrarea plăţilor directe, nu trebuie să rămână un concept; trebuie să devină o realitate tangibilă până în 2019, cu ţinte concrete.

2. Această evoluţie trebuie să fie însoţită de instrumente complementare, care să răspundă realităţilor agricole şi aşteptărilor societăţii. Trei exemple:

• tinerii fermieri. Instalarea tinerilor fermieri reprezintă o provocare europeană şi, prin urmare, trebuie să fie abordată la nivel european.
• exploataţiile mici şi mijlocii. Fac parte din modelul nostru alimentar şi din structura noastră economică. Schema simplificată pentru exploataţiile foarte mici este importantă. De asemenea, susţin ideea unui bonus pentru „primele hectare”.
• zonele defavorizate. Trebuie să ne dăm mijloacele pentru a menţine agricultura peste tot în Europa. 

3. Este de la sine înţeles că toate acestea trebuie să se realizeze în cadrul celei mai ireproşabile gestionări posibile. În ultimele luni, am lucrat mult împreună asupra acestui subiect. Ştiţi că susţin ideea unei suspendări rapide a rambursărilor către statele membre  atunci când sunt detectate probleme grave de gestionare şi de control, care nu sunt tratate în mod corect.

4. În ceea ce priveşte “înverzirea”(introducerea unor practici agricole durabile). Este un instrument de valorizare a producţiei de bunuri publice. Reflectă dimensiunea economică a fertilităşii solului şi a biodiversităţii. Totodată, este un instrument de luptă împotriva schimbărilor climatice. Această evoluşie a PAC este necesară atât pentru mediu cât şi pentru agricultori.

Dimpotrivă, sunt de acord cu principiul unei echivalenşe a anumitor practici de agromediu cu cele trei măsuri de „înverzire” propuse, cu trei condiţii: dacă măsurile alternative sunt la fel de eficace şi mai pertinente pe plan local, dacă sistemul îşi păstrează simplitatea, dacă sunt implicaţi toţi agricultorii.

Pentru ca banii contribuabililor să fie utilizaţi în mod eficace, mi se pare important ca măsurile de „înverzire” să fie utilizate ca referinţă (baseline) pentru măsurile de agromediu din cadrul celui de-al doilea pilon şi ca cele 7 % de zone de interes ecologic să îşi joace rolul de stabilizator al ecosistemelor agricole, sinonim cu productivitatea şi cu competitivitatea pe termen lung.

Adaug că, pentru a-i viza pe toţi agricultorii, introducerea practicilor agricole durabile trebuie să includă un regim credibil de sancţiuni, care să meargă dincolo de pierderea a 30 %.

5. În paralel, trebuie să consolidăm poziţia agriculturii în cadrul economiei şi în teritorii.

Mai întâi pe plan structural: prin încurajarea organizaţiilor de producători, a organizaţiilor interprofesionale şi a circuitelor de comercializare scurte, se ameliorează competitivitatea sectoarelor şi se furnizează valoare adăugată pentru agricultori.

Apoi, trebuie să dispunem în continuare de mijloace de acţiune pentru situaţiile conjuncturale defavorabile. Măsurile de depozitare privată şi de intervenţie publică trebuie să fie completate:

• cu rezerva pentru situaţii de criză şi cu măsuri de urgenţă. Pe durata unei crize, trebuie să reacţionăm imediat, nu să dezbatem în legătură cu baza juridică cea mai pertinentă, cum se întâmplă prea adesea în prezent.
• cu punerea la dispoziţie pentru statele membre si pentru agricultori, în cadrul celui de-al doilea pilon PAC,  a unui instrument de stabilizare a veniturilor.

În acest context se integrează sfârşitul cotelor de zahăr. Acestea nu răspund provocărilor economice actuale. De asemenea, în sectorul vitivinicol, Grupul la nivel înalt pentru drepturile de plantare a viţei de vie a schiţat căi de urmat în privinţa conceptului de autorizare.

6. În încheiere, aş dori să revin la transparenţa sprijinului financiar acordat în cadrul PAC. Aceasta stă la baza încrederii contribuabililor. Trebuie să informăm cetăţenii în privinţa utilizării fondurilor comunitare dacă dorim ca PAC să reprezinte un parteneriat solid şi durabil între Europa şi agricultura sa”.